Alien
1979 · 1h 57min · r. Ridley Scott
“În spațiul cosmic nimeni nu te poate auzi țipând...”
Despre film
Pe nava de marfă Nostromo, șapte oameni se întorc spre Pământ când interceptează un semnal misterios de pe o planetă necartografiată. Ce găsesc acolo declanșează un coșmar din care nu toți vor scăpa. Ridley Scott construiește tensiunea cu răbdare chirurgicală, lăsând groaza să crească din întuneric, din tăcere și din ce nu se vede. Alien nu e un film despre monștri, ci despre singurătatea absolută și teroarea fără negociere.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul are un ritm deliberat lent în prima jumătate. Primele 45 de minute nu conțin acțiune, ci construcție: familiarizează-te cu echipajul și cu nava înainte ca tensiunea să se instaleze. Răbdarea e răsplătită.
Nu este un film de acțiune și nu seamănă cu sequelul său, Aliens. Scott filmează groaza prin absență și așteptare, nu prin confruntare directă. Dacă te aștepți la bătălii și explozii, vei pierde esența filmului.
Merită să știi că designul vizual al filmului, inclusiv xenomorphul, creatura din Space Jockey și ouăle, este în întregime opera unui singur artist, H.R. Giger. Asta îi dă lumii extraterestre o coerență estetică rară în SF.
Ce să urmărești
Urmărește modul în care lumina este aproape absentă în scene-cheie: Scott și directorul de imagine Derek Vanlint au folosit întunericul ca personaj activ. Creatura nu este niciodată complet vizibilă, iar asta amplifică groaza mai eficient decât orice efect special.
Ascultă muzica lui Jerry Goldsmith: banda sonoră a fost inițial respinsă parțial de producători și înlocuită cu fragmente din Adagio pentru coarde al lui Barber. Goldsmith și-a exprimat dezacordul public, iar tensiunea dintre viziunea sa muzicală și decizia studioului a lăsat urme audibile în film.
Observă designul Nostromei: Ron Cobb și Chris Foss au construit o estetica industrială, uzată, funcțională, total opusă navelor imaculate din SF-ul clasic. Fiecare colț al navei arată folosit și murdar, ceea ce o face să pară real înainte ca orice creatură să apară.
Fii atent la personajul Ash și la modul în care Scott îl filmează în câteva momente aparent nesemnificative. Există indicii vizuale subtile plantate devreme care capătă alt sens la o a doua vizionare.
Context
Alien a fost al doilea lungmetraj al lui Ridley Scott, după debutul promițător cu The Duellists (1977), și a stabilit imediat marca sa vizuală distinctă: atmosferă densă, lumi complet realizate și detaliu aproape pictural al fiecărui cadru. Succesul filmului i-a deschis drumul spre Blade Runner (1982), cu care formează un diptyc esențial al cinematografiei de gen.
Apărut la finalul anilor 70, Alien s-a născut în deceniul în care Hollywood-ul experimenta cu genuri hibride și tonuri pesimiste, influențate de eșecul Vietnamului și de criza de încredere în instituții. Filmul a combinat horror clasic cu science-fiction speculativ și a transformat nava spațială industrială, plină de rugină și grăsime, într-un simbol al anxietăților corporatiste.
De ce contează
Alien a rescris regulile unui întreg gen prin simpla decizie de a trata spațiul cosmic nu ca pe o frontieră a aventurii, ci ca pe un loc al izolării totale. Xenomorphul creat de artistul H.R. Giger rămâne una dintre cele mai originale și tulburătoare creații vizuale din istoria cinematografiei, o creatură care nu imită nicio frică familiară, ci inventează una nouă.
Filmul a lansat cariera lui Sigourney Weaver și a oferit cinematografiei unul dintre primii protagoniști feminini cu adevărat autonomi ai genului horror-SF: Ripley nu supraviețuiește prin noroc sau prin ajutorul unui bărbat, ci prin luciditate și decizie.
Selectat în 2002 în Registrul Național de Film al SUA ca operă 'semnificativă cultural, istoric și estetic', Alien a generat una dintre cele mai longevive francize din istoria filmului SF și a influențat profund estetica vizuală a genului pe decenii întregi.
Replici memorabile
“In space, no one can hear you scream.”
În spațiu, nimeni nu-ți poate auzi țipătul.
— Tagline
“You still don't understand what you're dealing with, do you? The perfect organism. Its structural perfection is matched only by its hostility.”
Tot nu înțelegi cu ce ai de-a face, nu-i așa? Organismul perfect. Perfecțiunea sa structurală e egalată doar de ostilitatea sa.
— Ash
“Final report of the commercial starship Nostromo. This is Ripley, last survivor of the Nostromo, signing off.”
Raportul final al navei comerciale Nostromo. Aici Ripley, ultimul supraviețuitor al Nostromei, care închide transmisia.
— Ellen Ripley
Știai că...
Scena în care creaturile ies din pieptul lui Kane i-a surprins pe actori cu adevărat: scenariul indica doar 'this thing emerges', fără detalii. Veronica Cartwright nu știa că va fi acoperită de sânge fals și reacția ei de șoc vizibilă în film este autentică. Producătorii au ridicat ecrane transparente și au îmbrăcat echipa în impermeabile, semn că ceva urma să se întâmple, dar actorii nu cunoșteau amploarea.
Xenomorphul a fost jucat de Bolaji Badejo, un student nigerian la arte grafice descoperit întâmplător într-un pub din Londra, ales pentru statura sa neobișnuită: 2,01 metri, cu membre extrem de lungi și subțiri. Costumul creat de H.R. Giger consta din 10-15 piese separate și era purtat peste o salopetă neagră.
Ridley Scott i-a trimis producătorilor de la Fox storyboard-uri extrem de detaliate, desenate de mână, pentru fiecare scenă. Studioului i-a luat ceva timp să înțeleagă că Scott nu desena concepte vagi, ci planuri de filmare precise. Storyboard-urile au fost ulterior publicate parțial de Directors Guild Quarterly.
Costumele spațiale nu aveau ventilație externă, iar temperaturile pe platou depășeau adesea 38 de grade Celsius. Producătorii au ținut o asistentă medicală pe set pentru a le administra actorilor oxigen. Abia după ce copiii lui Ridley Scott au leșinat purtând costumele, acestea au fost modificate.
H.R. Giger a bazat inițial designul creatprii care iese din piept pe o lucrare a lui Francis Bacon, 'Three Studies for Figures at the Base of a Crucifixion'. Ridley Scott l-a descoperit pe Giger prin cartea sa Necronomicon și a zburat la Zürich pentru a-l întâlni, Giger refuzând să zboare el însuși.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
