Am văzut strălucirea televizorului
I Saw the TV Glow · 2024
1h 40min · r. Jane Schoenbrun
Despre film
Am văzut strălucirea televizorului îl urmărește pe Owen, un adolescent retras care își găsește un refugiu într-un serial nocturn misterios numit The Pink Opaque. Prietenia lui cu Maddy, fascinația pentru emisiune și trecerea anilor transformă povestea într-un horror psihologic despre identitate, reprimare, nostalgie pop și senzația că viața reală ar putea fi doar o versiune greșită a propriei existențe.
Pentru cine e filmul
- →Pentru spectatorii care apreciază horrorul atmosferic, lent și simbolic, mai interesat de neliniște interioară decât de sperieturi clasice.
- →Pentru cei atrași de povești despre adolescență, identitate queer, alienare suburbană și felul în care ficțiunea poate deveni spațiu de supraviețuire.
- →Pentru fanii cinemaului A24, ai imaginilor neon, ai nostalgiei TV din anii 1990 și ai filmelor care rămân mai degrabă ca stare decât ca explicație clară.
- →Nu este potrivit pentru cei care caută un horror convențional, cu monștri expliciți, ritm rapid și răspunsuri clare la final.
- →Nu va funcționa la fel de bine pentru spectatorii care preferă povești liniare și se frustrează când simbolurile, ambiguitatea și metafora conduc filmul.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul este scris și regizat de Jane Schoenbrun și reprezintă al doilea capitol din ceea ce cineastul numește trilogia Screen.
The Pink Opaque, serialul fictiv din film, evocă televiziunea pentru adolescenți din anii 1990, cu influențe din Buffy the Vampire Slayer și alte producții cult.
Horrorul vine mai mult din disociere, timp pierdut și senzația că personajele trăiesc într-o identitate străină, nu din violență grafică.
Ce să urmărești
Urmărește felul în care televizorul devine portal, oglindă și capcană, schimbând modul în care Owen își înțelege propria viață.
Merită observată relația dintre Owen și Maddy, construită din tăceri, obsesii comune și nevoia de a găsi o limbă pentru ceva ce nu poate fi spus direct.
Imaginea lui Eric K. Yue folosește neon, întuneric domestic și culori artificiale pentru a transforma suburbia într-un spațiu de vis tulburător.
Context
Jane Schoenbrun explorează constant granița dintre identitate, internet, fandom și realitate filtrată prin ecrane, direcție începută cu We're All Going to the World's Fair. În Am văzut strălucirea televizorului, această preocupare devine mai amplă și mai emoțională, cu un horror construit din disforie, memorie culturală și frica de a trăi o viață care nu îți aparține.
Lansat în 2024 de A24, filmul a avut premiera la Sundance, apoi a fost prezentat la Berlin și South by Southwest. A fost primit foarte bine de critici și a devenit rapid un titlu de cult contemporan, discutat intens pentru felul în care folosește horrorul, nostalgia televiziunii și metafora trans pentru a vorbi despre viața netrăită.
De ce contează
Contează pentru că duce horrorul queer contemporan într-o zonă poetică și profund personală, unde monstrul este forma de viață falsă pe care ajungi să o accepți.
Filmul a consolidat poziția lui Jane Schoenbrun ca una dintre vocile distinctive ale cinemaului american recent, interesată de ecrane, identitate și alienare digitală.
Replici memorabile
“There is still time.”
Încă mai este timp.
— mesaj pe ecran
“This isn't how life is supposed to feel.”
Nu așa ar trebui să se simtă viața.
— Maddy
“I saw the TV glow.”
Am văzut strălucirea televizorului.
— Owen
“The Pink Opaque was special.”
The Pink Opaque era special.
— Maddy
Știai că...
Filmul este scris și regizat de Jane Schoenbrun, cineast care folosește pronumele they și them în limba engleză.
Distribuția principală îi include pe Justice Smith, Jack Haven, Helena Howard, Lindsey Jordan, Conner O'Malley, Fred Durst și Danielle Deadwyler.
Emma Stone și Dave McCary se numără printre producătorii filmului prin compania lor Fruit Tree.
Filmul a avut premiera mondială la Sundance Film Festival pe 18 ianuarie 2024, în secțiunea Midnight.
A fost distribuit în Statele Unite de A24, cu lansare limitată pe 3 mai 2024 și extindere mai largă pe 17 mai 2024.
Muzica originală este semnată de Alex G, iar coloana sonoră include artiști indie și alternativi asociați cu atmosfera melancolică a filmului.
Filmul a primit cinci nominalizări la Independent Spirit Awards, inclusiv pentru cel mai bun film.
Jane Schoenbrun a descris filmul ca parte din trilogia Screen, după We're All Going to the World's Fair și înaintea proiectului Public Access Afterworld.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
