Garfield

Nu aștepți un remake fidel al unei episoade din seria din TV. Aceasta e o reinterpretare majoră cu o poveste complet nouă despre regăsire și reconciliere.

Animația e fluidă și vizual interesantă, dar umorul se bazează mult pe referințe la cultura pop și pe obsesia Garfieldului pentru mâncare. Copiii vor râde; adulții care cunosc banda desenată vor recunoaște spiritul.

Rolul lui Samuel L. Jackson ca Vic adaugă un strat de earnestness filmului care nu te-ai așteptat. Nu este doar comic; ceva din tăria actorului se infiltrează în personaj.

Filmul e pe cât de ușuratic, pe atât de emoțional. Conflictul dintre tată și fiu nu e doar o scuză pentru o aventură; e nucleul emoțional pe care toate celelalte sunt construite.

Observă cum designul Garfieldului și al celorlalți personaje amestecă estetica exagerată din benzi desenate cu o animație mai realista. Asta e o alegere deliberată a lui Dindal pentru a face povestea să pară mai plin de energie și mai joacă.

Urmărește referințele la istoria Garfieldului, inclusiv data nașterii sale (19 iunie 1978) care apare în coduri și pe semne în tot filmul ca detalii de pasiune pentru fani.

Fiă atent la cum vocile din film fac umor pe straturile lui: Chris Pratt adaugă o monotonie narativă care pare să-și facă gluma de pe marginea propriului personaj.

Observă scena în care Garfield plânge pe Vic în flashback, o emoție care nu-i caracterizează tipic pe personaj și care aduce adâncime neașteptată în dinamica lor.