Despre film
Señorita, draga mea o urmărește pe Adela, o tânără crescută într-o familie conservatoare din Pamplona, care descoperă că este intersexuală și începe să își pună întrebări despre corp, identitate, dorință și locul ei în lume. Drumul ei spre Madrid devine o ieșire din tăcere, dar și o întâlnire cu oameni care îi arată că iubirea și familia pot exista și în afara regulilor moștenite.
Pentru cine e filmul
- →Pentru cei care caută o dramă romantică spaniolă sensibilă, despre identitate, intersexualitate, rușine, libertate și familie aleasă.
- →Pentru spectatorii interesați de reinterpretări moderne ale unor filme clasice, mai ales când noua versiune repară limitele reprezentării din trecut.
- →Pentru cei care apreciază poveștile despre autodescoperire, mutarea într-un oraș mare și găsirea unui spațiu în care poți respira altfel.
- →Nu este alegerea potrivită dacă vrei o poveste romantică simplă, fără teme legate de corp, identitate de gen și presiune familială.
- →Poate părea prea explicativ dacă preferi filmele care sugerează mai mult și nu verbalizează atât de direct conflictele interioare ale personajelor.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul este o adaptare liberă a clasicului spaniol Mi querida señorita din 1972, dar mută povestea într-o cheie contemporană, centrată explicit pe intersexualitate.
Acțiunea este plasată în jurul anilor 1999 și 2000, într-o perioadă în care limbajul public despre intersexualitate era mult mai limitat decât astăzi.
Filmul are ton emoțional și didactic pe alocuri, fiind mai interesat să ofere claritate și vizibilitate decât ambiguitate sau mister.
Ce să urmărești
Urmărește interpretarea debutantei Elisabeth Martínez, importantă nu doar dramatic, ci și prin faptul că filmul distribuie o actriță intersexuală în rolul principal.
Observă contrastul dintre Pamplona conservatoare și Madridul mai deschis, unde Adela începe să întâlnească limbaj, prietenie și dorință fără aceeași constrângere.
Relația dintre Adela și oamenii care îi devin sprijin arată cum familia aleasă poate completa sau repara spațiile lăsate goale de familia biologică.
Context
Fernando González Molina este cunoscut pentru cinema spaniol popular, de la Tres metros sobre el cielo la Palm Trees in the Snow și seria Baztán. În Señorita, draga mea, el lucrează cu un material mai intim și mai politic, încercând să transforme o poveste clasică despre identitate într-o dramă accesibilă despre corp, libertate și recunoaștere.
Produs de Suma Content pentru Netflix, cu Javier Ambrossi și Javier Calvo printre producători, filmul este scris de Alana S. Portero și reinterpretă Mi querida señorita, filmul spaniol din 1972 nominalizat la Oscar. Noua versiune a avut premiera la Festivalul de Film de la Málaga pe 8 martie 2026, a intrat limitat în cinematografele spaniole pe 17 aprilie 2026 și a ajuns pe Netflix pe 1 mai 2026.
De ce contează
Contează fiindcă aduce intersexualitatea într-un film spaniol mainstream și încearcă să corecteze o reprezentare veche care nu mai poate fi privită astăzi fără context critic.
Este relevant prin decizia de a distribui o actriță intersexuală în rolul central, transformând filmul într-un gest de vizibilitate, nu doar într-o actualizare narativă.
Replici memorabile
“No sé quién soy.”
Nu știu cine sunt.
— Adela
“Toda mi vida me han dicho quién tenía que ser.”
Toată viața mi s-a spus cine trebuia să fiu.
— Adela
“Tienes derecho a vivir tu verdad.”
Ai dreptul să îți trăiești adevărul.
— Personaj de sprijin
Știai că...
Titlul original al filmului este Mi querida señorita, iar titlul internațional folosit este My Dearest Señorita.
Filmul este o adaptare liberă a producției spaniole Mi querida señorita din 1972, regizată de Jaime de Armiñán și scrisă împreună cu José Luis Borau.
Scenariul noii versiuni este semnat de Alana S. Portero, autoare asociată cu teme de identitate, corp, memorie și tranziție socială.
Elisabeth Martínez, actriță intersexuală aflată la debut, interpretează rolul principal, Adela.
Distribuția îi include pe Elisabeth Martínez, Anna Castillo, Paco León, Nagore Aranburu, Manu Ríos, Eneko Sagardoy, Lola Rodríguez, María Galiana și Delphina Bianco.
Filmările au început în februarie 2025 în Pamplona, apoi au continuat la Madrid după o întrerupere temporară cauzată de o problemă medicală a regizorului.
Muzica este semnată de Álex de Lucas și Zahara, iar imaginea de Carlos Rigo Bellver.
Criticii spanioli au remarcat intenția sinceră și relevanța reprezentării, dar unii au considerat că filmul explică prea mult și pierde din misterul originalului.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
