Trenul de 15:17 catre Paris
The 15:17 to Paris · 2018
1h 34min · r. Clint Eastwood
Despre film
Pe 21 august 2015, trei americani aflati in vacanta in Europa au dejucat un atac terorist in trenul de Amsterdam la Paris. Clint Eastwood a ales sa spuna povestea lor in modul cel mai direct posibil: i-a distribuit pe Spencer Stone, Alek Skarlatos si Anthony Sadler sa se joace pe ei insisi. Filmul reconstituie nu doar momentul de pe tren, ci si prietenia lor de copilarie si drumul spre acea zi. E un film care pune pe primul loc autenticitatea documentara in detrimentul conventiei cinematografice, cu toate riscurile care decurg din asta.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul e construit invers fata de asteptarile unui thriller: climaxul e cunoscut din titlu si din marketing, iar cea mai mare parte a duratei e dedicata contextului si prieteniei celor trei. Daca astepti actiune continua, vei fi dezamagit.
Cei trei protagonisti nu sunt actori si nu incearca sa fie. Daca ai rabdare cu interpretari mai rigide in schimbul autenticitatii prezenței lor fizice reale, filmul are un efect diferit decat o dramatizare conventionala.
Scenariul include scene de vacanta in Italia, Germania si Olanda care par slab conectate la poveste. Eastwood le-a lasat intentionat, ca sa arate cum arata viata reala inainte de un moment extraordinar.
Ce să urmărești
Urmareste diferenta de textura vizuala intre scenele din copilarie, filmate cu actori profesionisti, si scenele cu cei trei adulti care se joaca pe ei insisi. Eastwood nu incearca sa ascunda aceasta diferenta de naturalete, ci o lasa sa existe.
Atentie la scena din tren propriu-zisa: circa 15 minute din totalul de 94, filmate cu o precizie si o intensitate care contrasteaza puternic cu ritmul deliberat al restului filmului.
Context
The 15:17 to Paris este al 37-lea film al lui Clint Eastwood si al doilea sau film bazat pe un eveniment eroic american recent, dupa Sully (2016). Eastwood continua o tendinta din cariera sa tarzie de a celebra curajul individual in momente de criza, cu o abordare sobra, lipsita de artificii narative.
The 15:17 to Paris face parte dintr-un tip de cinema american din anii 2010 care dramatizeaza evenimente reale recente, frecvent cu sustinere militara sau institutionala, si care trateaza eroismul ca pe un fapt simplu, nu ca pe un subiect de analiza. Filmul impinge aceasta tendinta pana la concluzia ei logica, eliminand actoria profesionala din ecuatie.
De ce contează
The 15:17 to Paris este unul dintre putinele exemple din istoria recenta a Hollywoodului in care un studio major a finantat un film cu protagonisti neinstruiti sa se joace pe ei insisi. Experimentul lui Eastwood ridica o intrebare genu ina despre ce anume face o interpretare autentica si unde se termina documentarul si unde incepe fictiunea.
Filmul e o curiozitate in filmografia lui Eastwood: criticii l-au respins, dar publicul care a cautat autenticitate l-a acceptat. Esecul sau comercial relativ si receptia mixta nu il fac mai putin interesant ca obiect de discutie despre limitele si posibilitatile documentarului ficționalizat in cinema mainstream.
Replici memorabile
“I feel like the reason we're going to Paris is bigger than us.”
Am senzatia ca motivul pentru care mergem la Paris e mai mare decat noi.
— Spencer Stone
“I've been thinking about something. Do you think life prepares you for moments?”
Ma gandesc la ceva. Crezi ca viata te pregateste pentru anumite momente?
— Spencer Stone
Știai că...
Eastwood a luat decizia de a-i distribui pe cei trei eroi reali in timp ce ii intervieva pentru documentare detalii, in primavara lui 2017. Actori profesionisti fusesera deja avuti in vedere, printre care Kyle Gallner si Jeremie Harris, inainte ca regizorul sa se razgandeasca.
Scenariul a fost scris de Dorothy Blyskal, care era la momentul respectiv asistenta de productie, aflata la primul scenariu care ajungea pe ecranul mare. Blyskal a aparut in acelasi an pe lista Variety cu cei '10 scenaristi de urmarit'.
O parte semnificativa din film urmareste vacanta celor trei in Italia si Olanda, inaintea incidentului din tren. Eastwood a inclus scene filmate in locatii reale europene, ceea ce a dat filmului un aspect de jurnal de calatorie neconventional pentru un thriller.
Atacatorul real din tren, Ayoub El-Khazzani, era inarmant cu un AK-47 si 300 de cartuse. Atacul a durat sub trei minute pana la neutralizare. Intregul film construieste 80 de minute de context pentru a ajunge la aceasta secventa de actiune.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
